Având de-a face cu firmele care au o gamă variată de produse ne convine a calcula pragul rentabilității în termeni de vânzări decât în unități de produs. Vânzările, de fapt, devin o denumire comună asociată cu un produs mix particular. Mai mult decât atât, o analiză din exterior s-ar putea să nu aibă acces la informațiile despre costurile unității interne.
Dacă analiza poate separa costurile totale ale firmei identificate din rapoartele anuale în componentele lor fixe și variabile, se poate calcula un prag general al rentabilității în vânzări.
Vânzări – (costuri variabile totale + costuri fixe totale) = câștiguri așteptate
Dacă notăm costurile totale cu S, costurile totale variabile cu VC, și costurile totale fixe cu F, relația ce precede devine: S – (VC + F) =câștiguri așteptate
Deoarece costurile variabile pe unitate de produs și prețul de vânzare pe unitate de produs sunt presupuse ca fiind constante peste limitele relevante ale produciei în analiza rentabilității costurilor totale variabile, VC / S, este constant pentru orice nivel al vânzărilor. Acest lucru ne permite nouă să rescriem expresia precedentă astfel:
S – [(VC / S) S] – F = câștiguri așteptate și S (1– VC / S) – F =câștiguri așteptate
Totuși, la pragul rentabilității, câștiguri așteptate sunt egale cu 0, iar nivelul rentabilității corespunzător al vânzărilor poate fi reprezentat ca S*. La nivelul pârghiei rentabilității avem
S× (1– VC / S) – F = 0 sau S× (1– VC / S) = F de aceea S* = F/[1–(VC / S)]
Bibliografie
